Proiectul HAARP. Noua arma geofizica a mileniului III

Tweet this



29-11-2008

Istoria acestei civilizatii a cunoscut atât bestialitatea si imaginatia malefica  a omului, cât si tendinta sa continua de autodistrugere. De unde am plecat si unde am ajuns? Asta ne-am putea întreba daca ne gândim ca Dumnezeu a lasat omul peste toata creatia Sa, oferindu-i putere pentru a stapâni, în pace si armonie, marea opera. Din pacate, se întâmpla tocmai invers, omul se satura de prea mult bine si-si doreste din ce în ce mai mult rau. De la începuturi, noi oamenii, am trait într-un continuu razboi (material si mai nou psihologic) si într-o continua  inchizitie, fie ea si morala. Cu cât am evoluat, cu atât mai tare am pus problema gresit - apararea. De ce e nevoie sa dezvoltam planuri si metode întregi de aparare prin fabricarea a fel si fel de arme îngrozitoare, când putem la fel de bine sa punem la cale dezvoltarea omenirii în termeni de armonie, pace, liniste si întelegere? O “manipulare” în sens pozitiv banuiesc ca nu ar deranja pe nimeni, ba mai mult decât atât, o astfel de societate ar cunoaste o dezvoltare extraordinara. La nivel mental, aceasta continua tendinta de aparare, creeaza notiunea de posibil razboi. Gândindu-ne tot timpul la un ipotetic razboi, nu facem decât sa “atragem” energia razboiului. În lucrarea sa “Republica”, Platon traseaza planul unei civilizatii, al unei “cetati” perfecte, în care omul este parte integrata din natura existenta si din societate. Cu alte cuvinte, reîntoarcerea spiritului la esenta. Vom merge mai departe cu articolul de data trecuta despre noile arme chimice, biologice si metode de razboi geofizic, create cu scop de aparare. Aceste dezvaluiri sunt facute cu amabilitatea domnului dr. Emil Strainu. Povestea pe larg a acestor dezvaluiri o puteti gasi în cartea sa, “Razboiul Geofizic”, publicata la editura Phobos - o carte ce scoate la iveala planurile si experimentele militare de mai bine de 40 de ani încoace.

“Armele fitotoxice cu efect antiuman si antiecologic sunt substante chimice care au fost pâna în prezent cele mai folosite în actiuni ale razboiului geofizic. Conform conventiei privind interzicerea dezvoltarii, producerii, stocarii si folosirii armelor chimice si distrugerea acestora, armele fitotoxice, numite curent erbicide, nu se încadreaza în definitia armelor chimice. Aceasta considera arme chimice: “substantele chimice care prin actiunea lor chimica asupra proceselor biologice pot cauza moartea, incapacitatea temporara sau vatamari permanente la om sau la animale. “(Monitorul Oficial al României, partea I, =nr 356-356 bis în 22 decembrie 1994, p. 3). Deci nu sunt incluse în definitie si plantele. Erbicidele pot fi folosite în scopuri militare, în mod similar armelor chimice. În perioada 1944-1945, specialistii militari din SUA au preconizat distrugerea orezariilor japoneze cu ajutorul armelor fitotoxice. În razboiul din Vietnam, trupele americane au utilizat prin pulverizare din avion peste 80.000 de tone substante fitotoxice, afectând o zona vasta de 20.000 de km patrati. De asemenea, în 1965-1969, în Laos au fost folosite substante fitotoxice, dar pe o scara mai redusa (600 km patrati). Ca substante fitotoxice defoliante avem: derivatii acidului 2,4-D; 2,5,5 - T (2,4,5 triclorofenoxiacetic), Fitohormoni (în cantitati mari provoaca defolierea plantelor, oprirea fenomenului de vegetatie), derivatii de arsen, cât si substante fitotoxice sterilizante.

Componenta biologica
Ea reprezinta o alta componenta importanta de baza a razboiului geofizic. Provocarea deliberata a bolilor a fost, din cele mai vechi timpuri, una din metodele de slabire a inamicului. În literatura veche, greaca, romana si araba sunt mentionate astfel de actiuni. În razboiul ruso-suedez din 1719, trupele ruse asediatoare au declansat o epidemie de ciuma în rândul trupelor suedeze, la Reval, aruncând cadavre ale unor bolnavi de ciuma peste zidurile orasului. În 1763, la Fort Pitt (statul Ohaio), o patura si un cearceaf de la spitalul de pacienti bolnavi  de variola, trimise în tabara indienilor, au provocat în rândul acestora o epidemie foarte extinsa. În Japonia, în 1935, a fost lansat un program de cercetare si producere a armelor biologice. A fost construita o fabrica în Mancuria si au fost facute experimente în Pinfan. Au fost testate în atacuri limitate, asupra unor  sate chineze, diferite tipuri de agenti biologici si sisteme de dispersare a acestora. În Marea Britanie, cercetarile privind  armele biologice au început în 1940 la Porton Down, în 1943, la Camp Deterick, a fost pusa în functiune o instalatie de producere a bombelor de 2 kg cu agenti biologici de lupta. În 1964, Cuba a prezentat suspiciuni privind experimentarea de catre Statele Unite a armelor biologice împotriva populatiei sale. În 1970, Republica Coreea (de Sud) a acuzat Republica Populara Democrata Coreeana (de Nord) de provocare a unei epidemii de holera.


Programul de arme biologice al SUA, dezvoltat pâna în 1969, cuprindea urmatorii agenti:
- Bacillus Antractis (provoaca boala antrax);
- Francissela tularensis (bruceloza);
- Coxiella Buretii ( febra Q);
- Virusul VEE ( encefalita cabalina venezueleana);
- Piricularya orizae (spartura orezului);
- Puccinia graminis tritici (rugina neagra).


ARTICOL COMPLET

foto: rexresearch.com




Reclamati abuzurile la adresa office@asistentapentruconsumatori.ro sau la adresa: iulian.urban@gmail.com

Redirectioneaza 2% pentru Asociatia www.asistentapentruconsumatori.ro


Lasa un comentariu

Nume: (Obligatoriu)

eMail: (Obligatoriu)

Site:

Comentariu: